Ce-ar fi dacă în zilele în care trebuie să faceți curățenie în casă, ar apărea ca prin farmec câțiva spiriduși echipați cu unelte profesionale denumite care mai de care mai ciudat precum ionizator-pulverizator sau aspirator cu lampă sterilizantă UV, bio, steril, microfibră, filtru hepa și câte și mai câte? Și ce-ar fi dacă toți spiridușii, la o singură comandă, ca niște soldăței discreți, ordonați și foarte bine educați ar ști exact de unde să înceapă munca și cum să o încheie? Și totul s-ar petrece în tăcere și cu rapiditate iar tot ce trebuie să faceți este să orchestrați doar poziționarea pretențioasă a unor obiecte cum ar fi "telecomanda vreau să fie pe colțul din dreapta al noptierei sau prosoapele le vreau rulate, nu împăturite, sau mai simplu, “cât îmi beau eu cafeaua, voi terminați treaba! După curățenie, toate uneltele și spiridușii ar dispărea la fel cum au aparut, covoarele ar surâde cu toate culorile, geamurile ar reflecta orbitor iar în fiecare încăpere ar persista un miros plăcut. Știm, ar ar fi prea frumos să existe personaje magice. Presupunem însă că puteți face abstracție de echipa care va mânui toate aceste unelte și veți privi de acum încolo zilele de curățenie ca pe niște zile fermecătoare în care locuința sau sediul de firmă revin la strălucirea de la început. Veți exclama doar "impecabil!" iar noi, mândri: "vă mulțumim că ați apelat la serviciile MNS".

Îmi iubesc copilul infinit mai mult decât orice pe lume. Abia acum, datorită acestui mic omuleț, lumea a căpătat un sens. Mai ales de cand l-am auzit spunând "bidi cututu", nici un sacrificiu nu părea prea mare. Acest "te iubesc, tăticu", rostit la 1 an și 6 luni m-a mișcat cum nimic nu a făcut-o până acum. În fiecare moment vreau să-l îmbrățișez, să-l protejez cu toată ființa mea, chiar dacă risc să-l sufoc. Parcă și tricoul lui perfect călcat pe care scrie "tati e cel mai puternic" mă îmbracă pe mine cu platoșe de fier. Și mai ales, nu credeam vreodată să am rabdare să explic cuiva atâtea lucruri evidente sau să zâmbesc îngăduitor la repetate greșeli. Acum strigătul unui copil înseamnă pentru mine trimf al simțurilor și gândirii, victorie curată plină de culoare. Îmi iubesc copilul enorm și chiar dacă din neatenție greșesc cu educația lui, știu că nimeni nu îl poate crește mai bine ca mine. Cine sunt eu? Electricianul de la reparații casnice.

“Era o vreme când mă consolam cu gândul că trebuie să trăiesc o bună perioadă de timp cu lucruri stricate în casă cum ar fi o țeavă de la baie care picură, un cablu perforat sau o bucată de faianță căzută. Bărbatu-meu venea obosit de la birou, lipea telecomanda de-o mână iar cu cealaltă erotiza o bere devenind monosilabic. Îl mai chemam pe nea Gogu (instalatorul) dar ba n-avea timp, ba era plecat, iar atunci când venea îmi stătea 7 ore pe cap! E, dar acum uite cum fac: dacă vreau pe cineva să-mi repare stricăciunile - un instalator, electrician experimentat sau un meșter priceput - pun mâna pe telefon, formez (0241) 977 și gata, într-o oră sună la ușă: Buna ziua, doamnă, am venit la sesizarea dvs.... și pac își desfășoară rapid sculele de nici măcar nu-mi dau seama când au terminat. Unde mai pui că nu mai aud sudalmele lui nea Gogu când probabil își dădea peste degete...